Urmărește-ne

BeLePe DoișPe [Guest Post]

Blog

BeLePe DoișPe [Guest Post]

Dacă Cioloș a obținut de undeva răbdarea pe care o are astăzi, eu cred că are de-a face cu liftul de la Impact Hub. Direct sau indirect sau semi-direct. Dacă e aceeași firmă, același model, aceeași viteză, aceleași priviri pierdute în oglinda de sus sau logo-ul cu Call of Duty de jos.

În principiu e același timp. Gurile rele vorbesc de o anume competiție între acest lift și C.F.R., dar nu ne putem avânta atât de departe. Nu face subiectul sau obiectul, în retroversiune sau doar retro, al acestui articol.

Am ajuns la etajul II sau III, nu mai știu sigur, din clădirea-gazdă, nava-mamă, pentru Bloggers Lan Party cu treizeci de minute înainte să intrăm în 2017. Pentru prima dată am fost mândru că sunt român.

Nici n-am intrat bine și-un bărbos, așa cât mine de înalt, mi-a indicat cuierul, cafeaua, locul de înscriere (care nu era pe același etaj cu mine, ci cu unul mai sus sau mai jos) și mi-a dat bună dimineața. Păcat că bună nu era, că așa a ordonat transcendental un alt băiat lipsit de rime.

Ca să scap de ideea de înscriere, o idee destul de anevoioasă, am mers pe autostrada cu scări ca să câștig timp. Într-o nouă competiție cu anul 2017, care parcă nu mai vine, nici nu-și mai are rost comparație cu ceva care parcă nu mai vine. Oricum am ajuns prea repede ca el să vină atunci sau în următoarele trei zile, dacă stăm să ne gândim.

Mi-am luat badge-ul și am început să mă spăl pe ochi. De regulă, mă spăl și acasă, numai că trebuie să repet asta cu alte obiecte, persoane și locuri. E vorba de acomodare.

După zece minute de la luarea badge-ului, am înțeles. Ne vom juca. Sau se vor juca. Niște oameni cu două chestiuni de plastic (aveau forma unei chitări) tot dădeau la manivelă acolo încercând să țină pasul cu ritmul. Oameni în toată firea (să nu vă… ) care dintr-o dată deveniseră copii.

Ai mai văzut pe cineva căruia să-i sclipească ochii de fericire? Eu am văzut mulți ochi sclipind pe metru pătrăt la evenimentul acesta.

La etajul doi sau trei m-am alimentat cu cafea de vreo câteva ori. Pur și simplu rămâneam fără trezire, iar trezirea e importantă.

Așa că după a II-a alimentare am început să explorez. Am intrat la zona special dedicată boardgames: Catan, am văzut și Activity, oameni conectați la lume, nu ca mine. Am ieșit repede din camera aia înainte să mă racoleze careva pe la vreun joc de genul. Nivelul de sociabilitate, dacă ar fi cântărit în Klout, ar ajunge la 69, pardon, 12. Împărțit la 12, am vrut să zic. O să dea o notă de trecere, ceea ce-i acceptabil.

Dincolo de camera aceasta aveai așa: VR, simulator de mașină, PS 4 cu Fifa 17 și muuultă voie bună. Un internet cafe mai evoluat și-mi mai place și asta, ideea de reinstaurare a internet cafe-ului. Locul acela unde mergeam să vorbim pe Mirc și unde Google la mine era Goooooogle (cu gle cum se aude în română).

La etaj, 5 vs. 5, omorul cel mare la Call of Duty. Aici trebuie să recunosc că mai știu câte ceva. Câte ceva însemnând că mai omor câte ceva, din când în când. În joc, acasă. Ca să nu credeți altceva. Și m-am băgat într-o echipă de oameni simpatici, împotriva unor gameri înrăiți sau doar gameri și în meciul de încălzire am ieșit pe plus, în cel oficial m-am dus pe minus. #progress

Așa că am dovedit și Call of Duty.

Unde am rămas să mă holbez mai mult a fost la PS4Pro cu TV 4K. Tare cât niște combinări de 4Karabe-n gură luate una după alta ca să înveți grafica viitorului. M-am uitat la un joc, ceva cu munți și cățărături, destul de interzis copiilor sub 12 ani fără acordul părinților. Lucea gheața aia de mă puteam și eu, adică personajul, vedea în ea.

Era totul atât de crystal clear cum spun americanii. Era bine.

În altă ordine de idei, la fiecare competiție de jocuri au fost câștigători (felicitări!) și au fost și premii (să le jucați / stăpâniți sănătoși) și evenimentul a avut și-un concurs special în care s-a pus la bătaie, prin tragere la sorți, un PS4 Pro.

Deci genul acesta de premii.

BLP, ediția a 12-a, aproape de 2017, dar totuși nu atât de aproape, s-a mărit substanțial. 160 de participanți, două etaje, trei mile între ele cu liftul, dar merită. Adică de caterincă și relaxare, nu de obsesia de a învinge, că i-am văzut și p-ăștia.

Bravo, Toma. Bravo, echipa BLP! Ne jucăm și la anul! Atunci vă arăt eu câte știu la Cossacks 2.

by Adrian Anghel

Citește mai departe
S-ar putea să-ți placă...
Comentează

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Posibil datorită

 
Hp OMEN
Samsung
Food Panda
PlayStation
LOGITECH
Eurosport
ULTIMATE EARS
TP-LINK
Impact Hub
 

Cele mai citite

SUS